O definiție pentru rebus


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RÉBUS s. n. 1. gen enigmistic în care, prin citirea directă a imaginilor din prezentare, se obține, cu ajutorul ligamentării cuvintelor rezultate, un fragment logic, o propoziție sau o frază. 2. (fig.) vorbire, scriere obscură; enigmă; șaradă. (< fr. rébus, germ. Rebus)

Intrare: rebus
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rebus
  • rebusul
  • rebusu‑
plural
  • rebusuri
  • rebusurile
genitiv-dativ singular
  • rebus
  • rebusului
plural
  • rebusuri
  • rebusurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)