2 intrări

4 definiții

Explicative DEX

știrbat, ~ă a vz știrbit

știrba v vz știrbi

știrbi [At: DOSOFTEI, PS. 419/5 / V: (îvp) ~ba (Pzi: știrb și ~bez) / Pzi: ~besc / E: știrb] 1-2 vi (rar vr) (D. oameni și animale) A deveni știrb (1) Si: (reg) a (se) știrboci (1-2). 3-4 vtr (C. i. vase sau alte obiecte) A face să rămână (sau a rămâne) fără (o bucățică din) margine Si: a (se) ciobi (1), a (se) sparge. 5-6 vtr (C. i. unelte tăioase) A face să piardă (sau a-și pierde) o părticică din tăiș. 7-8 vtr (C. i. unelte tăioase) A (se) toci. 9-10 vtr (Pex; șfg) A (se) trunchia. 11 vt (Fig) A diminua valoarea, prestigiul cuiva sau a ceva. 12 vt (Fig; c. i. un drept, o lege etc.) A nesocoti.

știrbit, ~ă [At: SCRIBAN, D. / V: (îvp) ~bat / Pl: ~iți, ~e / E: știrbi] 1-2 smf, a (Rar) Știrb (1-2). 3-6 a Știrb (6-9). 7 a (Fig) Diminuat ca însemnătate, ca valoare etc. 8 a (Fig; d. un drept, o lege etc.) Care este nesocotit Si: încălcat.

Intrare: știrbi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • știrbi
  • știrbire
  • știrbit
  • știrbitu‑
  • știrbind
  • știrbindu‑
singular plural
  • știrbește
  • știrbiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • știrbesc
(să)
  • știrbesc
  • știrbeam
  • știrbii
  • știrbisem
a II-a (tu)
  • știrbești
(să)
  • știrbești
  • știrbeai
  • știrbiși
  • știrbiseși
a III-a (el, ea)
  • știrbește
(să)
  • știrbească
  • știrbea
  • știrbi
  • știrbise
plural I (noi)
  • știrbim
(să)
  • știrbim
  • știrbeam
  • știrbirăm
  • știrbiserăm
  • știrbisem
a II-a (voi)
  • știrbiți
(să)
  • știrbiți
  • știrbeați
  • știrbirăți
  • știrbiserăți
  • știrbiseți
a III-a (ei, ele)
  • știrbesc
(să)
  • știrbească
  • știrbeau
  • știrbi
  • știrbiseră
știrba2 (1 -b) verb grupa I conjugarea I
verb (VT1)
Surse flexiune: DLR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • știrba
  • știrbare
  • știrbat
  • știrbatu‑
  • știrbând
  • știrbându‑
singular plural
  • știrbă
  • știrbați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • știrb
(să)
  • știrb
  • știrbam
  • știrbai
  • știrbasem
a II-a (tu)
  • știrbi
(să)
  • știrbi
  • știrbai
  • știrbași
  • știrbaseși
a III-a (el, ea)
  • știrbă
(să)
  • știrbe
  • știrba
  • știrbă
  • știrbase
plural I (noi)
  • știrbăm
(să)
  • știrbăm
  • știrbam
  • știrbarăm
  • știrbaserăm
  • știrbasem
a II-a (voi)
  • știrbați
(să)
  • știrbați
  • știrbați
  • știrbarăți
  • știrbaserăți
  • știrbaseți
a III-a (ei, ele)
  • știrbă
(să)
  • știrbe
  • știrbau
  • știrba
  • știrbaseră
știrba1 (1 -bez) verb grupa I conjugarea a II-a
verb (VT201)
Surse flexiune: DLR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • știrba
  • știrbare
  • știrbat
  • știrbatu‑
  • știrbând
  • știrbându‑
singular plural
  • știrbea
  • știrbați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • știrbez
(să)
  • știrbez
  • știrbam
  • știrbai
  • știrbasem
a II-a (tu)
  • știrbezi
(să)
  • știrbezi
  • știrbai
  • știrbași
  • știrbaseși
a III-a (el, ea)
  • știrbea
(să)
  • știrbeze
  • știrba
  • știrbă
  • știrbase
plural I (noi)
  • știrbăm
(să)
  • știrbăm
  • știrbam
  • știrbarăm
  • știrbaserăm
  • știrbasem
a II-a (voi)
  • știrbați
(să)
  • știrbați
  • știrbați
  • știrbarăți
  • știrbaserăți
  • știrbaseți
a III-a (ei, ele)
  • știrbea
(să)
  • știrbeze
  • știrbau
  • știrba
  • știrbaseră
Intrare: știrbit
știrbit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • știrbit
  • știrbitul
  • știrbitu‑
  • știrbi
  • știrbita
plural
  • știrbiți
  • știrbiții
  • știrbite
  • știrbitele
genitiv-dativ singular
  • știrbit
  • știrbitului
  • știrbite
  • știrbitei
plural
  • știrbiți
  • știrbiților
  • știrbite
  • știrbitelor
vocativ singular
plural
știrbat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • știrbat
  • știrbatul
  • știrbatu‑
  • știrba
  • știrbata
plural
  • știrbați
  • știrbații
  • știrbate
  • știrbatele
genitiv-dativ singular
  • știrbat
  • știrbatului
  • știrbate
  • știrbatei
plural
  • știrbați
  • știrbaților
  • știrbate
  • știrbatelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)