învârtejire sf [At: CANTEMIR, HR. 299 / V: ~tij~, ~toj~ / Pl: ~ri / E: învârteji] 1 Luare într-un vârtej. 2 Învârtire în vârtejuri a apei Si: învolburare (1). 3 Urcare în spirală a fumului. 4 Transformare. 5 Însănătoșire. 6 (Înv) întoarcere bruscă din drum. 7 (Spc) Răsucire a pâinii în cuptor. 8 (Reg) Schimbare în bine. 9 (Pex) Agitație. 10 (Pop) Rotație.

învârteji [At: DOSOFTEI, V. S. 132/2 / V: (înv) ~tiji, ~toji / Pzi: ~jesc / E: în + vârtej] 1 vt A lua într-un vârtej. 2-3 vtr (D. apă) A (se) învârti repede în cerc, în vârtejuri Si: a (se) învolbura (1-2). 4 vi (Îe) A i se ~ capul cuiva A avea amețeli Si: a ameți. 5 vi (D. fum) A se urca în spirală. 6-7 vtr A (se) transforma. 8 vr (Reg) A se schimba în bine. 9 vi (înv) A se întoarce brusc din drum. 10 vr (Reg) A se însănătoși.

învârtiji v vz învârteji

învârtijire sf vz învărtejire

învârtoji v vz învârteji

învârtojire sf vz învârtejire