2 intrări

6 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

învescut, ~ă a vz învăscut

învăscut, ~ă a [At: DOSOFTEI, V. S. 111/1 / V: ~ves~, ~veștit / Pl: ~uți, ~e / E: învește] 1 Îmbrăcat. 2 Acoperit. 3 Înfășurat. 4 (Fig) Împodobit. 5 (D. grâu) Crescut în pleavă. 6 (Atm) Dezvoltat în aceeași membrană.

învește [At: CORESI, PS. 87 / V: (cscj) ~șca, ~ti / Pzi: ~esc, învăsc, (sst) ~eștiu; Ps: înveștii, învăscui / E: ml investire] (îrg) 1-2 vtr A (se) înveșmânta (1-2). 3 vr A se împodobi. 4-5 vtr A (se) acoperi.

înveștit3, ~ă a vz învăscut

Intrare: învăscut
învăscut adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • învăscut
  • ‑nvăscut
  • învăscutul
  • învăscutu‑
  • ‑nvăscutul
  • ‑nvăscutu‑
  • învăscu
  • ‑nvăscu
  • învăscuta
  • ‑nvăscuta
plural
  • învăscuți
  • ‑nvăscuți
  • învăscuții
  • ‑nvăscuții
  • învăscute
  • ‑nvăscute
  • învăscutele
  • ‑nvăscutele
genitiv-dativ singular
  • învăscut
  • ‑nvăscut
  • învăscutului
  • ‑nvăscutului
  • învăscute
  • ‑nvăscute
  • învăscutei
  • ‑nvăscutei
plural
  • învăscuți
  • ‑nvăscuți
  • învăscuților
  • ‑nvăscuților
  • învăscute
  • ‑nvăscute
  • învăscutelor
  • ‑nvăscutelor
vocativ singular
plural
învescut participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • învescut
  • ‑nvescut
  • învescutul
  • învescutu‑
  • ‑nvescutul
  • ‑nvescutu‑
  • învescu
  • ‑nvescu
  • învescuta
  • ‑nvescuta
plural
  • învescuți
  • ‑nvescuți
  • învescuții
  • ‑nvescuții
  • învescute
  • ‑nvescute
  • învescutele
  • ‑nvescutele
genitiv-dativ singular
  • învescut
  • ‑nvescut
  • învescutului
  • ‑nvescutului
  • învescute
  • ‑nvescute
  • învescutei
  • ‑nvescutei
plural
  • învescuți
  • ‑nvescuți
  • învescuților
  • ‑nvescuților
  • învescute
  • ‑nvescute
  • învescutelor
  • ‑nvescutelor
vocativ singular
plural
Intrare: învește
verb (VT619)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • învește
  • ‑nvește
  • înveștere
  • ‑nveștere
  • învăscut
  • ‑nvăscut
  • învescut
  • ‑nvescut
  • învăscutu‑
  • ‑nvăscutu‑
  • învescutu‑
  • ‑nvescutu‑
  • învăscând
  • ‑nvăscând
  • învescând
  • ‑nvescând
  • învăscându‑
  • ‑nvăscându‑
  • învescându‑
  • ‑nvescându‑
singular plural
  • învește
  • ‑nvește
  • înveșteți
  • ‑nveșteți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • învesc
  • ‑nvesc
  • învăsc
  • ‑nvăsc
(să)
  • învesc
  • ‑nvesc
  • învăsc
  • ‑nvăsc
  • înveșteam
  • ‑nveșteam
  • învăscui
  • ‑nvăscui
  • învescui
  • ‑nvescui
  • învăscusem
  • ‑nvăscusem
  • învescusem
  • ‑nvescusem
a II-a (tu)
  • învești
  • ‑nvești
(să)
  • învești
  • ‑nvești
  • înveșteai
  • ‑nveșteai
  • învăscuși
  • ‑nvăscuși
  • învescuși
  • ‑nvescuși
  • învăscuseși
  • ‑nvăscuseși
  • învescuseși
  • ‑nvescuseși
a III-a (el, ea)
  • învește
  • ‑nvește
(să)
  • învească
  • ‑nvească
  • învască
  • ‑nvască
  • înveștea
  • ‑nveștea
  • învăscu
  • ‑nvăscu
  • învescu
  • ‑nvescu
  • învăscuse
  • ‑nvăscuse
  • învescuse
  • ‑nvescuse
plural I (noi)
  • înveștem
  • ‑nveștem
(să)
  • înveștem
  • ‑nveștem
  • înveșteam
  • ‑nveșteam
  • învăscurăm
  • ‑nvăscurăm
  • învescurăm
  • ‑nvescurăm
  • învăscuserăm
  • ‑nvăscuserăm
  • învăscusem
  • ‑nvăscusem
  • învescuserăm
  • ‑nvescuserăm
  • învescusem
  • ‑nvescusem
a II-a (voi)
  • înveșteți
  • ‑nveșteți
(să)
  • înveșteți
  • ‑nveșteți
  • înveșteați
  • ‑nveșteați
  • învăscurăți
  • ‑nvăscurăți
  • învescurăți
  • ‑nvescurăți
  • învăscuserăți
  • ‑nvăscuserăți
  • învăscuseți
  • ‑nvăscuseți
  • învescuserăți
  • ‑nvescuserăți
  • învescuseți
  • ‑nvescuseți
a III-a (ei, ele)
  • învesc
  • ‑nvesc
  • învăsc
  • ‑nvăsc
(să)
  • învească
  • ‑nvească
  • învască
  • ‑nvască
  • înveșteau
  • ‑nveșteau
  • învăscu
  • ‑nvăscu
  • învescu
  • ‑nvescu
  • învăscuseră
  • ‑nvăscuseră
  • învescuseră
  • ‑nvescuseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • învești
  • ‑nvești
  • înveștire
  • ‑nveștire
  • înveștit
  • ‑nveștit
  • înveștitu‑
  • ‑nveștitu‑
  • înveștind
  • ‑nveștind
  • înveștindu‑
  • ‑nveștindu‑
singular plural
  • înveștește
  • ‑nveștește
  • înveștiți
  • ‑nveștiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înveștesc
  • ‑nveștesc
(să)
  • înveștesc
  • ‑nveștesc
  • înveșteam
  • ‑nveșteam
  • înveștii
  • ‑nveștii
  • înveștisem
  • ‑nveștisem
a II-a (tu)
  • înveștești
  • ‑nveștești
(să)
  • înveștești
  • ‑nveștești
  • înveșteai
  • ‑nveșteai
  • înveștiși
  • ‑nveștiși
  • înveștiseși
  • ‑nveștiseși
a III-a (el, ea)
  • înveștește
  • ‑nveștește
(să)
  • înveștească
  • ‑nveștească
  • înveștea
  • ‑nveștea
  • învești
  • ‑nvești
  • înveștise
  • ‑nveștise
plural I (noi)
  • înveștim
  • ‑nveștim
(să)
  • înveștim
  • ‑nveștim
  • înveșteam
  • ‑nveșteam
  • înveștirăm
  • ‑nveștirăm
  • înveștiserăm
  • ‑nveștiserăm
  • înveștisem
  • ‑nveștisem
a II-a (voi)
  • înveștiți
  • ‑nveștiți
(să)
  • înveștiți
  • ‑nveștiți
  • înveșteați
  • ‑nveșteați
  • înveștirăți
  • ‑nveștirăți
  • înveștiserăți
  • ‑nveștiserăți
  • înveștiseți
  • ‑nveștiseți
a III-a (ei, ele)
  • înveștesc
  • ‑nveștesc
(să)
  • înveștească
  • ‑nveștească
  • înveșteau
  • ‑nveșteau
  • învești
  • ‑nvești
  • înveștiseră
  • ‑nveștiseră
înveșca
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)