2 intrări

2 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înfrunzire sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: înfrunzi] 1 Apariție a frunzelor Si: înfrunzit1 (1). 2 (Pex) Înverzire.

înfrunzi vi [At: TETRAEV. (1574) 243 / Pzi: ~zesc, (Trs; Ban) înfrund / E: în- + frunză] 1 A face frunze. 2 A se acoperi de frunze. 3 (Pex) A înverzi.

Intrare: înfrunzire
înfrunzire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înfrunzire
  • ‑nfrunzire
  • înfrunzirea
  • ‑nfrunzirea
plural
  • înfrunziri
  • ‑nfrunziri
  • înfrunzirile
  • ‑nfrunzirile
genitiv-dativ singular
  • înfrunziri
  • ‑nfrunziri
  • înfrunzirii
  • ‑nfrunzirii
plural
  • înfrunziri
  • ‑nfrunziri
  • înfrunzirilor
  • ‑nfrunzirilor
vocativ singular
plural
Intrare: înfrunzi
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înfrunzi
  • ‑nfrunzi
  • înfrunzire
  • ‑nfrunzire
  • înfrunzit
  • ‑nfrunzit
  • înfrunzitu‑
  • ‑nfrunzitu‑
  • înfrunzind
  • ‑nfrunzind
  • înfrunzindu‑
  • ‑nfrunzindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • înfrunzește
  • ‑nfrunzește
(să)
  • înfrunzească
  • ‑nfrunzească
  • înfrunzea
  • ‑nfrunzea
  • înfrunzi
  • ‑nfrunzi
  • înfrunzise
  • ‑nfrunzise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • înfrunzesc
  • ‑nfrunzesc
(să)
  • înfrunzească
  • ‑nfrunzească
  • înfrunzeau
  • ‑nfrunzeau
  • înfrunzi
  • ‑nfrunzi
  • înfrunziseră
  • ‑nfrunziseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)