înflorită sf [At: DOSOFTEI, V. S. II, 46 / Pl: ~te / E: înflori] (Înv) Podoabă.

înflorit¹ sn [At: SANDU, S. 63 / V: ~lur~ / Pl: ~uri / E: înflori] 1-4 Înflorire (1-4). 5 Splendoare. 6 Înflorare (1). 7 Dezvoltare. 8 Prosperare. 9-10 Înflorire (9-10). 11 (Fig) Exagerare. 12 (Rar) Mucegăire. 13 Înflorare (2). 14-17 Înflorire (14-17).

înflorit², ~ă a [At: DOSOFTEI, V. S. 55/1 / V: (îrg) ~lur~ / Pl: ~iți, ~e / E: înflori] 1 (D. plante) Care a făcut, a dat flori. 2 Acoperit de flori. 3 (D. flori) Care și-a deschis bobocii. 4 (D. față) Îmbujorat. 5 (D. chip; pex d. oameni) Luminat. 6 Înflorat (1). 7 (D. stil) Bogat în imagini. 8 (D. exprimare) Care caută să impresioneze prin bogăția imaginilor. 9 (Fig; d. păr) Cărunt. 10 Mucegăit. 11 (D. boabele de porumb) Plesnit din cauza căldurii. 12 (Fig) Exagerat. 13 (Muz; d. melodii) Care rezultă din folosirea mai multor note de pasaj. 14 Care se dezvoltă bine. 15 (Fig) Care prosperă. 16 (Fig; d. oameni) Strălucitor. 17 (D. vin) Cu floare. 18 (D. pereți) Cu igrasie.

înflurit¹ sn vz înflorit¹

înflurit², ~ă a vz înflorit²