O definiție pentru îndritui

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

îndritui vt [At: I. IONESCU, D. 454 / Pzi: ~esc, (îvr) ~ez / E: în- + drit + -ui] (Înv) A îndreptăți (1).

Intrare: îndritui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îndritui
  • ‑ndritui
  • îndrituire
  • ‑ndrituire
  • îndrituit
  • ‑ndrituit
  • îndrituitu‑
  • ‑ndrituitu‑
  • îndrituind
  • ‑ndrituind
  • îndrituindu‑
  • ‑ndrituindu‑
singular plural
  • îndrituiește
  • ‑ndrituiește
  • îndrituiți
  • ‑ndrituiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îndrituiesc
  • ‑ndrituiesc
(să)
  • îndrituiesc
  • ‑ndrituiesc
  • îndrituiam
  • ‑ndrituiam
  • îndrituii
  • ‑ndrituii
  • îndrituisem
  • ‑ndrituisem
a II-a (tu)
  • îndrituiești
  • ‑ndrituiești
(să)
  • îndrituiești
  • ‑ndrituiești
  • îndrituiai
  • ‑ndrituiai
  • îndrituiși
  • ‑ndrituiși
  • îndrituiseși
  • ‑ndrituiseși
a III-a (el, ea)
  • îndrituiește
  • ‑ndrituiește
(să)
  • îndrituiască
  • ‑ndrituiască
  • îndrituia
  • ‑ndrituia
  • îndritui
  • ‑ndritui
  • îndrituise
  • ‑ndrituise
plural I (noi)
  • îndrituim
  • ‑ndrituim
(să)
  • îndrituim
  • ‑ndrituim
  • îndrituiam
  • ‑ndrituiam
  • îndrituirăm
  • ‑ndrituirăm
  • îndrituiserăm
  • ‑ndrituiserăm
  • îndrituisem
  • ‑ndrituisem
a II-a (voi)
  • îndrituiți
  • ‑ndrituiți
(să)
  • îndrituiți
  • ‑ndrituiți
  • îndrituiați
  • ‑ndrituiați
  • îndrituirăți
  • ‑ndrituirăți
  • îndrituiserăți
  • ‑ndrituiserăți
  • îndrituiseți
  • ‑ndrituiseți
a III-a (ei, ele)
  • îndrituiesc
  • ‑ndrituiesc
(să)
  • îndrituiască
  • ‑ndrituiască
  • îndrituiau
  • ‑ndrituiau
  • îndritui
  • ‑ndritui
  • îndrituiseră
  • ‑ndrituiseră
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îndritui
  • ‑ndritui
  • îndrituire
  • ‑ndrituire
  • îndrituit
  • ‑ndrituit
  • îndrituitu‑
  • ‑ndrituitu‑
  • îndrituind
  • ‑ndrituind
  • îndrituindu‑
  • ‑ndrituindu‑
singular plural
  • îndrituie
  • ‑ndrituie
  • îndrituiți
  • ‑ndrituiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îndritui
  • ‑ndritui
(să)
  • îndritui
  • ‑ndritui
  • îndrituiam
  • ‑ndrituiam
  • îndrituii
  • ‑ndrituii
  • îndrituisem
  • ‑ndrituisem
a II-a (tu)
  • îndritui
  • ‑ndritui
(să)
  • îndritui
  • ‑ndritui
  • îndrituiai
  • ‑ndrituiai
  • îndrituiși
  • ‑ndrituiși
  • îndrituiseși
  • ‑ndrituiseși
a III-a (el, ea)
  • îndrituie
  • ‑ndrituie
(să)
  • îndrituie
  • ‑ndrituie
  • îndrituia
  • ‑ndrituia
  • îndritui
  • ‑ndritui
  • îndrituise
  • ‑ndrituise
plural I (noi)
  • îndrituim
  • ‑ndrituim
(să)
  • îndrituim
  • ‑ndrituim
  • îndrituiam
  • ‑ndrituiam
  • îndrituirăm
  • ‑ndrituirăm
  • îndrituiserăm
  • ‑ndrituiserăm
  • îndrituisem
  • ‑ndrituisem
a II-a (voi)
  • îndrituiți
  • ‑ndrituiți
(să)
  • îndrituiți
  • ‑ndrituiți
  • îndrituiați
  • ‑ndrituiați
  • îndrituirăți
  • ‑ndrituirăți
  • îndrituiserăți
  • ‑ndrituiserăți
  • îndrituiseți
  • ‑ndrituiseți
a III-a (ei, ele)
  • îndrituie
  • ‑ndrituie
(să)
  • îndrituie
  • ‑ndrituie
  • îndrituiau
  • ‑ndrituiau
  • îndritui
  • ‑ndritui
  • îndrituiseră
  • ‑ndrituiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)