dexonline

6 definiții pentru încovoia

Explicative DEX

încovoia [At: GOLESCU, C. I 337^b / V: (înv) ~văi, ~văia, ~veia, ~via / Pzi: încovoi, (îvr) ~iez / E: slv *ковалгати, ucr ковалнь] 1-2 vtr (A face să devină sau) a deveni curb Si: a (se) îndoi, a (se) arcui. 3-4 vtr (Spc) A (se) deforma în urma unor apăsări exterioare. 5-6 vtr (Fig) A (se) umili.

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

cohâia v vz încovoia

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

încovăi v vz încovăia

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

încovăia v vz încovoia

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

încoveia v vz încovoia

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

încovia v vz încovoia

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

Intrare: încovoia

încovoia¹ (1 -i) verb grupa I conjugarea I reflexiv tranzitiv

verb (VT107) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) încovoia ‑ncovoia	încovoiere ‑ncovoiere	încovoiat ‑ncovoiat încovoiatu‑ ‑ncovoiatu‑	încovoind ‑ncovoind încovoindu‑ ‑ncovoindu‑	singular	plural
		(a) încovoia ‑ncovoia	încovoiere ‑ncovoiere	încovoiat ‑ncovoiat încovoiatu‑ ‑ncovoiatu‑	încovoind ‑ncovoind încovoindu‑ ‑ncovoindu‑	încovoaie ‑ncovoaie	încovoiați ‑ncovoiați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	încovoi ‑ncovoi	(să) încovoi ‑ncovoi	încovoiam ‑ncovoiam	încovoiai ‑ncovoiai	încovoiasem ‑ncovoiasem
	a II-a (tu)	încovoi ‑ncovoi	(să) încovoi ‑ncovoi	încovoiai ‑ncovoiai	încovoiași ‑ncovoiași	încovoiaseși ‑ncovoiaseși
	a III-a (el, ea)	încovoaie ‑ncovoaie	(să) încovoaie ‑ncovoaie	încovoia ‑ncovoia	încovoie ‑ncovoie	încovoiase ‑ncovoiase
plural	I (noi)	încovoiem ‑ncovoiem	(să) încovoiem ‑ncovoiem	încovoiam ‑ncovoiam	încovoiarăm ‑ncovoiarăm	încovoiaserăm ‑ncovoiaserăm încovoiasem ‑ncovoiasem
	a II-a (voi)	încovoiați ‑ncovoiați	(să) încovoiați ‑ncovoiați	încovoiați ‑ncovoiați	încovoiarăți ‑ncovoiarăți	încovoiaserăți ‑ncovoiaserăți încovoiaseți ‑ncovoiaseți
	a III-a (ei, ele)	încovoaie ‑ncovoaie	(să) încovoaie ‑ncovoaie	încovoiau ‑ncovoiau	încovoiară ‑ncovoiară	încovoiaseră ‑ncovoiaseră

încovoia² (1 -iez) verb grupa I conjugarea a II-a reflexiv tranzitiv

verb (VT213)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) încovoia ‑ncovoia	încovoiere ‑ncovoiere	încovoiat ‑ncovoiat încovoiatu‑ ‑ncovoiatu‑	încovoind ‑ncovoind încovoindu‑ ‑ncovoindu‑	singular	plural
		(a) încovoia ‑ncovoia	încovoiere ‑ncovoiere	încovoiat ‑ncovoiat încovoiatu‑ ‑ncovoiatu‑	încovoind ‑ncovoind încovoindu‑ ‑ncovoindu‑	încovoiază ‑ncovoiază	încovoiați ‑ncovoiați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	încovoiez ‑ncovoiez	(să) încovoiez ‑ncovoiez	încovoiam ‑ncovoiam	încovoiai ‑ncovoiai	încovoiasem ‑ncovoiasem
	a II-a (tu)	încovoiezi ‑ncovoiezi	(să) încovoiezi ‑ncovoiezi	încovoiai ‑ncovoiai	încovoiași ‑ncovoiași	încovoiaseși ‑ncovoiaseși
	a III-a (el, ea)	încovoiază ‑ncovoiază	(să) încovoieze ‑ncovoieze	încovoia ‑ncovoia	încovoie ‑ncovoie	încovoiase ‑ncovoiase
plural	I (noi)	încovoiem ‑ncovoiem	(să) încovoiem ‑ncovoiem	încovoiam ‑ncovoiam	încovoiarăm ‑ncovoiarăm	încovoiaserăm ‑ncovoiaserăm încovoiasem ‑ncovoiasem
	a II-a (voi)	încovoiați ‑ncovoiați	(să) încovoiați ‑ncovoiați	încovoiați ‑ncovoiați	încovoiarăți ‑ncovoiarăți	încovoiaserăți ‑ncovoiaserăți încovoiaseți ‑ncovoiaseți
	a III-a (ei, ele)	încovoiază ‑ncovoiază	(să) încovoieze ‑ncovoieze	încovoiau ‑ncovoiau	încovoiară ‑ncovoiară	încovoiaseră ‑ncovoiaseră

cohâia