dexonline

5 definiții pentru încotoșmăna

Explicative DEX

încotoșmăna vtr [At: C. NEGRUZZI, I. 237 / V: încotoșma, (cscj) ~ni, încotroșma, încotroșna / Pzi: ~nez / E: nct] 1-2 (Înv) A (se) îmbrăca în grabă. 3-4 A (se) înfofoli Cf îmboldori. 5-6 A (se) îmbrăca (neglijent sau) fără gust.

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

încotoșma vz încotoșmăna

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

încotoșmăni v vz încotoșmăna

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

încotroșma v vz încotoșmăna

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

încotroșna v vz încotoșmăna

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

Intrare: încotoșmăna

încotoșmăna verb grupa I conjugarea a II-a tranzitiv reflexiv

verb (VT201) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) încotoșmăna ‑ncotoșmăna	încotoșmănare ‑ncotoșmănare	încotoșmănat ‑ncotoșmănat încotoșmănatu‑ ‑ncotoșmănatu‑	încotoșmănând ‑ncotoșmănând încotoșmănându‑ ‑ncotoșmănându‑	singular	plural
		(a) încotoșmăna ‑ncotoșmăna	încotoșmănare ‑ncotoșmănare	încotoșmănat ‑ncotoșmănat încotoșmănatu‑ ‑ncotoșmănatu‑	încotoșmănând ‑ncotoșmănând încotoșmănându‑ ‑ncotoșmănându‑	încotoșmănează ‑ncotoșmănează	încotoșmănați ‑ncotoșmănați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	încotoșmănez ‑ncotoșmănez	(să) încotoșmănez ‑ncotoșmănez	încotoșmănam ‑ncotoșmănam	încotoșmănai ‑ncotoșmănai	încotoșmănasem ‑ncotoșmănasem
	a II-a (tu)	încotoșmănezi ‑ncotoșmănezi	(să) încotoșmănezi ‑ncotoșmănezi	încotoșmănai ‑ncotoșmănai	încotoșmănași ‑ncotoșmănași	încotoșmănaseși ‑ncotoșmănaseși
	a III-a (el, ea)	încotoșmănează ‑ncotoșmănează	(să) încotoșmăneze ‑ncotoșmăneze	încotoșmăna ‑ncotoșmăna	încotoșmănă ‑ncotoșmănă	încotoșmănase ‑ncotoșmănase
plural	I (noi)	încotoșmănăm ‑ncotoșmănăm	(să) încotoșmănăm ‑ncotoșmănăm	încotoșmănam ‑ncotoșmănam	încotoșmănarăm ‑ncotoșmănarăm	încotoșmănaserăm ‑ncotoșmănaserăm încotoșmănasem ‑ncotoșmănasem
	a II-a (voi)	încotoșmănați ‑ncotoșmănați	(să) încotoșmănați ‑ncotoșmănați	încotoșmănați ‑ncotoșmănați	încotoșmănarăți ‑ncotoșmănarăți	încotoșmănaserăți ‑ncotoșmănaserăți încotoșmănaseți ‑ncotoșmănaseți
	a III-a (ei, ele)	încotoșmănează ‑ncotoșmănează	(să) încotoșmăneze ‑ncotoșmăneze	încotoșmănau ‑ncotoșmănau	încotoșmănară ‑ncotoșmănară	încotoșmănaseră ‑ncotoșmănaseră

încotoșma verb grupa I conjugarea a II-a tranzitiv reflexiv

verb (VT201)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) încotoșma ‑ncotoșma	încotoșmare ‑ncotoșmare	încotoșmat ‑ncotoșmat încotoșmatu‑ ‑ncotoșmatu‑	încotoșmând ‑ncotoșmând încotoșmându‑ ‑ncotoșmându‑	singular	plural
		(a) încotoșma ‑ncotoșma	încotoșmare ‑ncotoșmare	încotoșmat ‑ncotoșmat încotoșmatu‑ ‑ncotoșmatu‑	încotoșmând ‑ncotoșmând încotoșmându‑ ‑ncotoșmându‑	încotoșmează ‑ncotoșmează	încotoșmați ‑ncotoșmați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	încotoșmez ‑ncotoșmez	(să) încotoșmez ‑ncotoșmez	încotoșmam ‑ncotoșmam	încotoșmai ‑ncotoșmai	încotoșmasem ‑ncotoșmasem
	a II-a (tu)	încotoșmezi ‑ncotoșmezi	(să) încotoșmezi ‑ncotoșmezi	încotoșmai ‑ncotoșmai	încotoșmași ‑ncotoșmași	încotoșmaseși ‑ncotoșmaseși
	a III-a (el, ea)	încotoșmează ‑ncotoșmează	(să) încotoșmeze ‑ncotoșmeze	încotoșma ‑ncotoșma	încotoșmă ‑ncotoșmă	încotoșmase ‑ncotoșmase
plural	I (noi)	încotoșmăm ‑ncotoșmăm	(să) încotoșmăm ‑ncotoșmăm	încotoșmam ‑ncotoșmam	încotoșmarăm ‑ncotoșmarăm	încotoșmaserăm ‑ncotoșmaserăm încotoșmasem ‑ncotoșmasem
	a II-a (voi)	încotoșmați ‑ncotoșmați	(să) încotoșmați ‑ncotoșmați	încotoșmați ‑ncotoșmați	încotoșmarăți ‑ncotoșmarăți	încotoșmaserăți ‑ncotoșmaserăți încotoșmaseți ‑ncotoșmaseți
	a III-a (ei, ele)	încotoșmează ‑ncotoșmează	(să) încotoșmeze ‑ncotoșmeze	încotoșmau ‑ncotoșmau	încotoșmară ‑ncotoșmară	încotoșmaseră ‑ncotoșmaseră

încotroșma

Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

încotroșna

Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

încotoșmăni verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a tranzitiv reflexiv

verb (VT401)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) încotoșmăni ‑ncotoșmăni	încotoșmănire ‑ncotoșmănire	încotoșmănit ‑ncotoșmănit încotoșmănitu‑ ‑ncotoșmănitu‑	încotoșmănind ‑ncotoșmănind încotoșmănindu‑ ‑ncotoșmănindu‑	singular	plural
		(a) încotoșmăni ‑ncotoșmăni	încotoșmănire ‑ncotoșmănire	încotoșmănit ‑ncotoșmănit încotoșmănitu‑ ‑ncotoșmănitu‑	încotoșmănind ‑ncotoșmănind încotoșmănindu‑ ‑ncotoșmănindu‑	încotoșmănește ‑ncotoșmănește	încotoșmăniți ‑ncotoșmăniți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	încotoșmănesc ‑ncotoșmănesc	(să) încotoșmănesc ‑ncotoșmănesc	încotoșmăneam ‑ncotoșmăneam	încotoșmănii ‑ncotoșmănii	încotoșmănisem ‑ncotoșmănisem
	a II-a (tu)	încotoșmănești ‑ncotoșmănești	(să) încotoșmănești ‑ncotoșmănești	încotoșmăneai ‑ncotoșmăneai	încotoșmăniși ‑ncotoșmăniși	încotoșmăniseși ‑ncotoșmăniseși
	a III-a (el, ea)	încotoșmănește ‑ncotoșmănește	(să) încotoșmănească ‑ncotoșmănească	încotoșmănea ‑ncotoșmănea	încotoșmăni ‑ncotoșmăni	încotoșmănise ‑ncotoșmănise
plural	I (noi)	încotoșmănim ‑ncotoșmănim	(să) încotoșmănim ‑ncotoșmănim	încotoșmăneam ‑ncotoșmăneam	încotoșmănirăm ‑ncotoșmănirăm	încotoșmăniserăm ‑ncotoșmăniserăm încotoșmănisem ‑ncotoșmănisem
	a II-a (voi)	încotoșmăniți ‑ncotoșmăniți	(să) încotoșmăniți ‑ncotoșmăniți	încotoșmăneați ‑ncotoșmăneați	încotoșmănirăți ‑ncotoșmănirăți	încotoșmăniserăți ‑ncotoșmăniserăți încotoșmăniseți ‑ncotoșmăniseți
	a III-a (ei, ele)	încotoșmănesc ‑ncotoșmănesc	(să) încotoșmănească ‑ncotoșmănească	încotoșmăneau ‑ncotoșmăneau	încotoșmăniră ‑ncotoșmăniră	încotoșmăniseră ‑ncotoșmăniseră

arată variantele

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)