încoronație sf [At: URECHE, ap. LET. I, 109/39 / Pl: ~ii / E: rs коронация pn koronacja] (Îvr) 1-5 Încoronare (1-5).

încoronare sf [At: DIONISIE, C. 169 / V: (înv) ~run~ / Pl: ~nări / E: încorona] 1 Punere a coroanei de monarh Si: coronare (1), coronat¹ (1), încoronat¹ (1), încoronație (1), încununare (1), încununat¹ (1). 2 Învestire a cuiva cu semnele domniei Si: coronare (2), coronat¹ (2), încoronație (2). 3 Ceremonie de învestire a cuiva ca monarh Si: coronare (3), coronat¹ (3), încoronație (3). 4 Împodobire cu o coroană sau cu ceva în formă de coroană Si: coronare (4), coronat¹ (4), încoronație 5 (Fig) Desăvârșire a unei opere Si: coronare (5), coronat¹ (5), încoronație (5).