2 intrări

3 definiții

Explicative DEX

înavuțit1 sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: înavuți] (Rar) 1-2 Îmbogățire (1-2).

înavuțit2, ~ă a [At: KLOPȘTOCK, F. 232 / Pl: ~iți, ~e / E: înavuți] Îmbogățit2 (1).

înavuți vtr [At: I. IONESCU, M. 195 / S și: înna~ / Pzi: esc / E: în- + avut] 1-2 A (se) îmbogăți (1-2).

Intrare: înavuțit
înavuțit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înavuțit
  • ‑navuțit
  • înavuțitul
  • înavuțitu‑
  • ‑navuțitul
  • ‑navuțitu‑
  • înavuți
  • ‑navuți
  • înavuțita
  • ‑navuțita
plural
  • înavuțiți
  • ‑navuțiți
  • înavuțiții
  • ‑navuțiții
  • înavuțite
  • ‑navuțite
  • înavuțitele
  • ‑navuțitele
genitiv-dativ singular
  • înavuțit
  • ‑navuțit
  • înavuțitului
  • ‑navuțitului
  • înavuțite
  • ‑navuțite
  • înavuțitei
  • ‑navuțitei
plural
  • înavuțiți
  • ‑navuțiți
  • înavuțiților
  • ‑navuțiților
  • înavuțite
  • ‑navuțite
  • înavuțitelor
  • ‑navuțitelor
vocativ singular
plural
Intrare: înavuți
  • silabație: î-na-vu-ți, în-a-vu-ți info
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înavuți
  • ‑navuți
  • înavuțire
  • ‑navuțire
  • înavuțit
  • ‑navuțit
  • înavuțitu‑
  • ‑navuțitu‑
  • înavuțind
  • ‑navuțind
  • înavuțindu‑
  • ‑navuțindu‑
singular plural
  • înavuțește
  • ‑navuțește
  • înavuțiți
  • ‑navuțiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înavuțesc
  • ‑navuțesc
(să)
  • înavuțesc
  • ‑navuțesc
  • înavuțeam
  • ‑navuțeam
  • înavuții
  • ‑navuții
  • înavuțisem
  • ‑navuțisem
a II-a (tu)
  • înavuțești
  • ‑navuțești
(să)
  • înavuțești
  • ‑navuțești
  • înavuțeai
  • ‑navuțeai
  • înavuțiși
  • ‑navuțiși
  • înavuțiseși
  • ‑navuțiseși
a III-a (el, ea)
  • înavuțește
  • ‑navuțește
(să)
  • înavuțească
  • ‑navuțească
  • înavuțea
  • ‑navuțea
  • înavuți
  • ‑navuți
  • înavuțise
  • ‑navuțise
plural I (noi)
  • înavuțim
  • ‑navuțim
(să)
  • înavuțim
  • ‑navuțim
  • înavuțeam
  • ‑navuțeam
  • înavuțirăm
  • ‑navuțirăm
  • înavuțiserăm
  • ‑navuțiserăm
  • înavuțisem
  • ‑navuțisem
a II-a (voi)
  • înavuțiți
  • ‑navuțiți
(să)
  • înavuțiți
  • ‑navuțiți
  • înavuțeați
  • ‑navuțeați
  • înavuțirăți
  • ‑navuțirăți
  • înavuțiserăți
  • ‑navuțiserăți
  • înavuțiseți
  • ‑navuțiseți
a III-a (ei, ele)
  • înavuțesc
  • ‑navuțesc
(să)
  • înavuțească
  • ‑navuțească
  • înavuțeau
  • ‑navuțeau
  • înavuți
  • ‑navuți
  • înavuțiseră
  • ‑navuțiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)