O definiție pentru îmbunător
Explicative DEX
îmbunător, ~oare [At: URECHE, ap. LET. I, 154/19 / Pl: ~i, ~oare / E: îmbuna + -(ă)tor] 1 a Care îmbunează (1). 2 a Împăciuitor. 3-4 smf, a (Persoană) care lingușește.
Intrare: îmbunător
îmbunător adjectiv
| adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)