3 intrări

4 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

vărare sf [At: POLIZU / Pl: ? / E: văra] (Îdt) Vărat1 (1).

văra [At: NECULCE, L. 106 / V: (reg) ~ri / Pzi: ~rez / E: vară] 1 vi (Îvp; d. oameni) A petrece vara într-un anumit loc (favorabil traiului). 2 vi (Pop; d. oi sau d. alte animale erbivore, pex, d. păstori) A rămâne de primăvara până toamna în locuri favorabile pășunatului, mai ales la munte. 3 vt (D. păstori) A ține oile sau alte animale erbivore de primăvara până toamna în locuri favorabile pășunatului, mai ales la munte. 4 vi (D. păsări migratoare) A petrece vara într-un anumit loc care oferă condițiile necesare procurării hranei, reproducerii etc. 5 vt (Reg) A scutura cânepa de vară pentru a cădea polenul peste floarea cânepei de toamnă în vederea polenizării acesteia. 6 vt (Pex) A culege (1).

vărar sm [At: N. A. BOGDAN, C. M. 101 / Pl: ~i / E: var2 + -ar] 1 Lucrător specializat în construirea cuptoarelor de var2 (1) și în arderea pietrei-de-var Si: (îrg) vărnicer (1). 2 Persoană care vinde var2 (1) Si: (îrg) vărnicer (2).

Intrare: vărare
vărare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vărare
  • vărarea
plural
  • vărări
  • vărările
genitiv-dativ singular
  • vărări
  • vărării
plural
  • vărări
  • vărărilor
vocativ singular
plural
Intrare: văra
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • văra
  • vărare
  • vărat
  • văratu‑
  • vărând
  • vărându‑
singular plural
  • vărea
  • vărați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vărez
(să)
  • vărez
  • văram
  • vărai
  • vărasem
a II-a (tu)
  • vărezi
(să)
  • vărezi
  • vărai
  • vărași
  • văraseși
a III-a (el, ea)
  • vărea
(să)
  • văreze
  • văra
  • vără
  • vărase
plural I (noi)
  • vărăm
(să)
  • vărăm
  • văram
  • vărarăm
  • văraserăm
  • vărasem
a II-a (voi)
  • vărați
(să)
  • vărați
  • vărați
  • vărarăți
  • văraserăți
  • văraseți
a III-a (ei, ele)
  • vărea
(să)
  • văreze
  • vărau
  • văra
  • văraseră
vări
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: vărar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vărar
  • vărarul
  • văraru‑
plural
  • vărari
  • vărarii
genitiv-dativ singular
  • vărar
  • vărarului
plural
  • vărari
  • vărarilor
vocativ singular
  • vărarule
  • vărare
plural
  • vărarilor
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)