2 intrări

4 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

veneri sf, av vz vineri

venero- [At: DN3 / E: fr vénéro-, it venero-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1-2 (Referitor la) boli venerice.

vineri [At: COD. VOR2. 71r/8 / V: (îrg) ~re sf, (înv) ven~ sf, av / Pl: (1) ~ / E: ml veneris (dies)] 1 sf Ziua a cincea a săptămânii, care urmează după joi. 2 sf (În religia creștină; îs) ~rea Mare, ~rea Patimilor, ~rea Seacă, ~rea Paștilor, reg, ~rea Paștelui, ~rea de Paști, ~rea Neagră, ~rea Ouălor, ~rea Scumpă, ~rea lu Sfântu Cristos Ziua de vineri din ajunul Paștelui, în care creștinii țin post sever, comemorând răstignirea lui Hristos. 3 sf (Pop; îe) A îndruga de ~rea Mare A vorbi foarte mult. 4 sf (Îs) ~rea Mare (sau, reg, ~rea celor 12 vineri, ~rea Oilor) Sărbătoare ortodoxă (la 14 octombrie) în care se prăznuiește Sfânta Parascheva. 5 sf (Mun; îs) ~rea Tămăduirii (sau Izvorului) Sărbătoare ortodoxă ținută în vinerea (1) dinainte de Duminica Tomii. 6 sf (Olt; îs) ~rea strâmbă Prima vineri (1) de după Crăciun. 7 av În vinerea (1) imediat precedentă sau următoare. 8 av (Șîf vinerea) Într-o zi de vineri (1). 9 av (Șîf vinerea) În timpul zilei de vineri (1). 10 av (Mai ales îf vinerea) În fiecare vineri (1).

Intrare: venero
prefix (I7-P)
  • venero
prefix (I7-P)
  • vener
veneri2 (pref.) element de compunere prefix
prefix (I7-P)
  • veneri
Intrare: vineri
substantiv feminin (F146)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vineri
  • vinerea
plural
  • vineri
  • vinerile
genitiv-dativ singular
  • vineri
  • vinerii
plural
  • vineri
  • vinerilor
vocativ singular
plural
veneri1 (s.f.) substantiv feminin
substantiv feminin (F146)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • veneri
  • venerea
plural
  • veneri
  • venerile
genitiv-dativ singular
  • veneri
  • venerii
plural
  • veneri
  • venerilor
vocativ singular
plural
vinere
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

2 articole lingvistice