3 intrări

4 definiții

Explicative DEX

vehiculare sf [At: LOVINESCU, C. VII, 127 / Pl: ~lări / E: vehicula] 1 Transmitere prin intermediul a ceva. 2 Punere în circulație a unei idei, a unei opinii Vz difuzare (2), propagare, transmitere Vz colportare.

vehicula vt [At: MACEDONSKI, O. IV, 142 / Pzi: ~lez / E: fr véhiculer] 1 (Rar) A constitui un mijloc de transmitere. 2 A face să circule idei, opinii etc. a difuza (2), a propaga, a transmite Vz a colporta.

vehicular, ~ă a [At: LM / V: (îvr) veiculariu / Pl: ~e / E: lat vehicularius, -a, fr véhiculaire] (Rar) De vehicule (4).

veiculariu, ~ie a vz vehicular

Intrare: vehiculare
vehiculare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vehiculare
  • vehicularea
plural
  • vehiculări
  • vehiculările
genitiv-dativ singular
  • vehiculări
  • vehiculării
plural
  • vehiculări
  • vehiculărilor
vocativ singular
plural
Intrare: vehicula
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vehicula
  • vehiculare
  • vehiculat
  • vehiculatu‑
  • vehiculând
  • vehiculându‑
singular plural
  • vehiculea
  • vehiculați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vehiculez
(să)
  • vehiculez
  • vehiculam
  • vehiculai
  • vehiculasem
a II-a (tu)
  • vehiculezi
(să)
  • vehiculezi
  • vehiculai
  • vehiculași
  • vehiculaseși
a III-a (el, ea)
  • vehiculea
(să)
  • vehiculeze
  • vehicula
  • vehiculă
  • vehiculase
plural I (noi)
  • vehiculăm
(să)
  • vehiculăm
  • vehiculam
  • vehicularăm
  • vehiculaserăm
  • vehiculasem
a II-a (voi)
  • vehiculați
(să)
  • vehiculați
  • vehiculați
  • vehicularăți
  • vehiculaserăți
  • vehiculaseți
a III-a (ei, ele)
  • vehiculea
(să)
  • vehiculeze
  • vehiculau
  • vehicula
  • vehiculaseră
Intrare: vehicular
vehicular adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: MDN '08, DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vehicular
  • vehicularul
  • vehicularu‑
  • vehicula
  • vehiculara
plural
  • vehiculari
  • vehicularii
  • vehiculare
  • vehicularele
genitiv-dativ singular
  • vehicular
  • vehicularului
  • vehiculare
  • vehicularei
plural
  • vehiculari
  • vehicularilor
  • vehiculare
  • vehicularelor
vocativ singular
plural
veiculariu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

Exemple de pronunție a termenului „vehiculare

Visit YouGlish.com