O definiție pentru vălușor
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
vălușor sn [At: DM / Pl: ~oare / E: val1 + -ușor] 1-2 (Mol; șhp) Văluț (1-2).
Intrare: vălușor
vălușor substantiv neutru
| substantiv neutru (N11) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)