2 intrări
3 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
urâțit, ~ă a [At: BRĂTESCU-VOINEȘTI, P. 251 / Pl: ~iți, ~e / E: urâți] (Rar) Care și-a pierdut din frumusețe Si: sluțit.
urâți vr [At: PONTBRIANT, D. / V: (înv) uriți / Pzi: ~țesc / E: urât2] 1 A deveni urât2 (17) Si: a poci1, a sluți. 2 (Reg; d. rufe, haine) A se murdări. 3 (D. vreme) A se schimba în rău Si: a se strica.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
uriți v vz urâți
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: urâțit
urâțit adjectiv
| adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
Intrare: urâți
| verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
uriți
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)