dexonline

2 intrări

3 definiții

Explicative DEX

tămăduit, ~ă a [At: PSALT. HUR. 84714 / P: ~du-it / Pl: ~iți, ~e / E: tămădui] 1 (Pop) Vindecat. 2 (Îvr) Renăscut.

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

tămădi v vz tămădui

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

tămădui [At: PSALT. HUR. 87^v/7 / V: (reg) ~di / Pzi: ~esc, (reg) ~mădui / E: mg támadni „a sprijini, a ajuta”] 1-2 vtr (Pop) A (se) vindeca (de o boală) Si: a (se) însănătoși, a (se) lecui, a (se) vindeca. 3 vt (Înv; fig) A îndrepta o greșeală, un rău făcut cuiva, o pagubă etc. 4-5 vtr (Înv) A (se) naște Si: a (se) crea, a (se) înfiripa. 6 vt (Reg; îe) A ~ lumină (într-o afacere) A clarifica (5) ceva. 7 vr (Reg; îf) A se ~di la ceva A-și face rost de ceva.

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

Intrare: tămăduit

tămăduit adjectiv

adjectiv (A2)		masculin		feminin
adjectiv (A2)		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	tămăduit	tămăduitul tămăduitu‑	tămăduită	tămăduita
nominativ-acuzativ	plural	tămăduiți	tămăduiții	tămăduite	tămăduitele
genitiv-dativ	singular	tămăduit	tămăduitului	tămăduite	tămăduitei
genitiv-dativ	plural	tămăduiți	tămăduiților	tămăduite	tămăduitelor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—

Intrare: tămădui

tămădui¹ (1 -iesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a tranzitiv reflexiv

verb (VT408) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) tămădui	tămăduire	tămăduit tămăduitu‑	tămăduind tămăduindu‑	singular	plural
		(a) tămădui	tămăduire	tămăduit tămăduitu‑	tămăduind tămăduindu‑	tămăduiește	tămăduiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	tămăduiesc	(să) tămăduiesc	tămăduiam	tămăduii	tămăduisem
	a II-a (tu)	tămăduiești	(să) tămăduiești	tămăduiai	tămăduiși	tămăduiseși
	a III-a (el, ea)	tămăduiește	(să) tămăduiască	tămăduia	tămădui	tămăduise
plural	I (noi)	tămăduim	(să) tămăduim	tămăduiam	tămăduirăm	tămăduiserăm tămăduisem
	a II-a (voi)	tămăduiți	(să) tămăduiți	tămăduiați	tămăduirăți	tămăduiserăți tămăduiseți
	a III-a (ei, ele)	tămăduiesc	(să) tămăduiască	tămăduiau	tămăduiră	tămăduiseră

tămădui² (1 -i) verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a tranzitiv reflexiv

verb (VT343)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) tămădui	tămăduire	tămăduit tămăduitu‑	tămăduind tămăduindu‑	singular	plural
		(a) tămădui	tămăduire	tămăduit tămăduitu‑	tămăduind tămăduindu‑	tămăduie	tămăduiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	tămădui	(să) tămădui	tămăduiam	tămăduii	tămăduisem
	a II-a (tu)	tămădui	(să) tămădui	tămăduiai	tămăduiși	tămăduiseși
	a III-a (el, ea)	tămăduie	(să) tămăduie	tămăduia	tămădui	tămăduise
plural	I (noi)	tămăduim	(să) tămăduim	tămăduiam	tămăduirăm	tămăduiserăm tămăduisem
	a II-a (voi)	tămăduiți	(să) tămăduiți	tămăduiați	tămăduirăți	tămăduiserăți tămăduiseți
	a III-a (ei, ele)	tămăduie	(să) tămăduie	tămăduiau	tămăduiră	tămăduiseră

tămădi

Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

arată variantele

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

Exemple de pronunție a termenului „tămăduit” (1 clipuri)

Clipul 1 / 1