2 intrări

3 definiții

Explicative DEX

tălmăcit1 sn [At: M. COSTIN, O. 159 / Pl: ~uri / E: tălmăci] (Îvr) Traducere (1).

tălmăcit2, ~ă a [At: IST. AM. 17 / Pl: ~iți, ~e / E: tălmăci] (Îvp) Tradus (1).

tâlmăci v vz tălmăci

Intrare: tălmăcit
tălmăcit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tălmăcit
  • tălmăcitul
  • tălmăcitu‑
  • tălmăci
  • tălmăcita
plural
  • tălmăciți
  • tălmăciții
  • tălmăcite
  • tălmăcitele
genitiv-dativ singular
  • tălmăcit
  • tălmăcitului
  • tălmăcite
  • tălmăcitei
plural
  • tălmăciți
  • tălmăciților
  • tălmăcite
  • tălmăcitelor
vocativ singular
plural
Intrare: tălmăci
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tălmăci
  • tălmăcire
  • tălmăcit
  • tălmăcitu‑
  • tălmăcind
  • tălmăcindu‑
singular plural
  • tălmăcește
  • tălmăciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tălmăcesc
(să)
  • tălmăcesc
  • tălmăceam
  • tălmăcii
  • tălmăcisem
a II-a (tu)
  • tălmăcești
(să)
  • tălmăcești
  • tălmăceai
  • tălmăciși
  • tălmăciseși
a III-a (el, ea)
  • tălmăcește
(să)
  • tălmăcească
  • tălmăcea
  • tălmăci
  • tălmăcise
plural I (noi)
  • tălmăcim
(să)
  • tălmăcim
  • tălmăceam
  • tălmăcirăm
  • tălmăciserăm
  • tălmăcisem
a II-a (voi)
  • tălmăciți
(să)
  • tălmăciți
  • tălmăceați
  • tălmăcirăți
  • tălmăciserăți
  • tălmăciseți
a III-a (ei, ele)
  • tălmăcesc
(să)
  • tălmăcească
  • tălmăceau
  • tălmăci
  • tălmăciseră
tâlmăci
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)