O definiție pentru tăcător
Explicative DEX
tăcător, ~oare a [At: LB / Pl: ~i, ~oare / E: tăcea + -ător] 1 (Îrg) Tăcut2 (6). 2 (Reg) Care își ascunde gândurile Si: prefăcut, șiret3.
Intrare: tăcător
tăcător adjectiv
| adjectiv (A66) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)