O definiție pentru tăbănaș
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
tăbănaș sn [At: PAMFILE, C. Ț. 282 / Pl: ~e / E: tabun + -aș] 1-2 (Reg; șhp) Cireadă1 (1) (mică) Si: cârd.
Intrare: tăbănaș
tăbănaș substantiv neutru
| substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)