tâmpina [At: TETRAEV. (1574), 212 / V: (înv) tăm~, tim~, tip~, tum~ / Pzi: tâmpin / E: tâmpină] (Înv) 1 vi A primi (cu onoruri) o persoană de condiție socială înaltă Si: a întâmpina. 2 vt (Pex) A ieși înaintea cuiva (cu bucurie) Si: a întâmpina. 3 vt (Jur) A ieși în calea cuiva cu intenții dușmănoase, pentru a-l ataca sau jefui. 4-5 vtr A (se) întâlni. 6 vi A ieși cu oaste în calea cuiva, spre a-i opune rezistență sau a-l ataca. 7 vr A se lupta. 8 vi (Fig; subiectul indică necazuri, greutăți, obstacole etc.) A da peste cineva. 9 vi (C. i. necazuri, greutăți etc.) A avea parte de... 10 vi A răsplăti.

tămpănă sf vz tâmpină

tămpenă sf vz tâmpină

tămpina v vz tâmpina

tâmpănă sf vz tâmpină

tâmpenă sf vz tâmpină

tâmpină sf [At: PSALT. 308 / V: (înv) tămpănă, tămpenă, ~pănă, ~penă, timpănă, timpenă, tim~ / Pl: ~ne / E: slv тѫпанъ, ngr τύμπανον] 1 (Muz; înv) Dairea (2). 2 (Muz; înv; imp) Tobă¹ (1). 3 (Trs; dep; îf tâmpănă) Burtă mare.

timpănă sf vz tâmpină

timpenă sf vz tâmpină

timpina v vz tâmpina

timpină sf vz tâmpină

tipina v vz tâmpina

tumpina v vz tâmpina