2 intrări

2 definiții

Explicative DEX

tușire sf [At: DRLU / Pl: ~ri / E: tuși] 1 (Înv) Tuse (1). 2 (Îvr) Respirație.

tuși [At: MAN. GOTT, ap. DLR / Pzi: esc / E: ml tussire] 1 vi A expira brusc și cu zgomot aerul din plămâni, după o scurtă inspirație (de obicei ca simptom al unei boli). 2 vi (Pex) A avea un acces de tuse (1). 3 vi (Reg; îe) A ~ măgărește (sau sec) A avea tuse (1) convulsivă. 4 vt (Șfg) A expectora (1). 5 vt (Reg; pex; fig) A insulta. 6 vt (Reg) A-i face cuiva semn, atrăgându-i atenția prin tuse (1).

Intrare: tușire
tușire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tușire
  • tușirea
plural
  • tușiri
  • tușirile
genitiv-dativ singular
  • tușiri
  • tușirii
plural
  • tușiri
  • tușirilor
vocativ singular
plural
Intrare: tuși
verb (V402)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tuși
  • tușire
  • tușit
  • tușitu‑
  • tușind
  • tușindu‑
singular plural
  • tușește
  • tușiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tușesc
(să)
  • tușesc
  • tușeam
  • tușii
  • tușisem
a II-a (tu)
  • tușești
(să)
  • tușești
  • tușeai
  • tușiși
  • tușiseși
a III-a (el, ea)
  • tușește
(să)
  • tușească
  • tușea
  • tuși
  • tușise
plural I (noi)
  • tușim
(să)
  • tușim
  • tușeam
  • tușirăm
  • tușiserăm
  • tușisem
a II-a (voi)
  • tușiți
(să)
  • tușiți
  • tușeați
  • tușirăți
  • tușiserăți
  • tușiseți
a III-a (ei, ele)
  • tușesc
(să)
  • tușească
  • tușeau
  • tuși
  • tușiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)