O definiție pentru turculean
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
turculean sm [At: ȘEZ. II, 183 / Pl: ~eni / E: turc + -ulean] 1-4 (Reg; rar; șhp) Turculeț (1-4).
Intrare: turculean
substantiv masculin (M20) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)