O definiție pentru turcomerit
Explicative DEX
turcomerit, ~ă a [At: NEGRUZZI, S. I, XXXIV / Pl: ~iți, ~e / E: ngr τουρκομερίτης] (Înv) 1 Care este partizan al turcilor (4). 2 (Fig) Arbitrar (1).
Intrare: turcomerit
turcomerit adjectiv
| adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)