transplantat¹ sn [At: SCÎNTEIA, 1952, nr. 2322 / Pl: (nob) ~uri / E: transplanta] 1-3 Transplantare (1-3).

transplantat², ~ă a [At: HASDEU, I. C. I, 96 / Pl: ~ați, ~e / E: transplanta] 1 (D. plante) Care este scos din pământ, răsadniță, pepinieră și plantat în alt loc. 2 (D. un popor, o colectivitate) Strămutat. 3 (D. organe, țesuturi etc.) Care a fost înlocuit pe cale chirurgicală.

transplanta [At: ÎNV. FRĂG. 14/24 / V: (înv) ~lân~ / Pzi: ~tez / E: lat transplantare, fr transplanter] 1 vt A scoate o plantă din pământ, din răsadniță sau din pepinieră și a o planta în alt loc Si: a răsădi, a repica, a replanta. 2 vr (Teh; îvr) A se transmite (7). 3 vt (C. i. plante, pex, animale) A duce în altă regiune decât aceea unde trăiește de obicei, făcând să se aclimatizeze. 4 vt (Fig; c. i. un popor, o colectivitate) A muta în altă țară, în alt loc Si: a strămuta. 5 vt (Fig; c. i. un obicei, un mod de creație, o specie literară etc.) A aduce din alt loc și a împământeni. 6 vt (Med) A face o transplantare (3).

transplânta v vz transplanta