O definiție pentru transige
Explicative DEX
transige vi [At: COSTINESCU / Pzi: ~sig / E: fr transiger] (Înv) 1 A aplana un conflict prin concesii reciproce. 2 (Jur) A pune capăt unui proces sau a-l evita printr-o tranzacție.
Intrare: transige
| verb (V664) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
| — |
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
| — | — | |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
| — | — | ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
| — | — | ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
| — | — | |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
| — | — | ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
| — | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)