2 intrări

2 definiții

Explicative DEX

traficare sf [At: CANELLA, V. 285 / Pl: ~cări / E: trafica] (Rar) 1 Negoț. 2 Comercializare ilegală a unei mărfi. 3 Practicare a unei activități, a unei meserii în mod clandestin.

trafica [At: COSTINESCU / Pzi: ~ichez, (îvr) ~fic / E: fr trafiquer] 1 vi A face negoț. 2 vt A face comerț ilicit cu o marfă. 3 vt A practica ceva în mod clandestin.

Intrare: traficare
traficare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • traficare
  • traficarea
plural
  • traficări
  • traficările
genitiv-dativ singular
  • traficări
  • traficării
plural
  • traficări
  • traficărilor
vocativ singular
plural
Intrare: trafica
verb (V204)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • trafica
  • traficare
  • traficat
  • traficatu‑
  • traficând
  • traficându‑
singular plural
  • trafichea
  • traficați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • trafichez
(să)
  • trafichez
  • traficam
  • traficai
  • traficasem
a II-a (tu)
  • trafichezi
(să)
  • trafichezi
  • traficai
  • traficași
  • traficaseși
a III-a (el, ea)
  • trafichea
(să)
  • traficheze
  • trafica
  • trafică
  • traficase
plural I (noi)
  • traficăm
(să)
  • traficăm
  • traficam
  • traficarăm
  • traficaserăm
  • traficasem
a II-a (voi)
  • traficați
(să)
  • traficați
  • traficați
  • traficarăți
  • traficaserăți
  • traficaseți
a III-a (ei, ele)
  • trafichea
(să)
  • traficheze
  • traficau
  • trafica
  • traficaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)