2 intrări

2 definiții

Explicative DEX

tonificare sf [At: RALEA, S. T. III, 172 / Pl: ~cări / E: tonifica] (Liv) Întărire a unui țesut, a unui organ, a unui organism Si: fortificare, tonifiere.

tonifica vt [At: VIANU, L. R. 530 / Pzi: ~nific / E: fr tonifier] (Liv; c. i. un țesut, un organ, un organism) A întări.

Intrare: tonificare
tonificare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tonificare
  • tonificarea
plural
  • tonificări
  • tonificările
genitiv-dativ singular
  • tonificări
  • tonificării
plural
  • tonificări
  • tonificărilor
vocativ singular
plural
Intrare: tonifica
verb (VT14)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tonifica
  • tonificare
  • tonificat
  • tonificatu‑
  • tonificând
  • tonificându‑
singular plural
  • tonifică
  • tonificați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tonific
(să)
  • tonific
  • tonificam
  • tonificai
  • tonificasem
a II-a (tu)
  • tonifici
(să)
  • tonifici
  • tonificai
  • tonificași
  • tonificaseși
a III-a (el, ea)
  • tonifică
(să)
  • tonifice
  • tonifica
  • tonifică
  • tonificase
plural I (noi)
  • tonificăm
(să)
  • tonificăm
  • tonificam
  • tonificarăm
  • tonificaserăm
  • tonificasem
a II-a (voi)
  • tonificați
(să)
  • tonificați
  • tonificați
  • tonificarăți
  • tonificaserăți
  • tonificaseți
a III-a (ei, ele)
  • tonifică
(să)
  • tonifice
  • tonificau
  • tonifica
  • tonificaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)