toantă sf [At: BĂCESCU, PĂS. 165 / Pl: ~te / E: nct] (Orn; reg) Ciocănitoare (Dendrocopus medius).

tânt, ~ă a vz tont

tent, ~ă a vz tont

tentea a vz tont

toancă³ a vz tont

tont, toantă [At: CANTEMIR, IST. 205 / V: (reg) tânt, tent, tentea, toancă, tunt / Pl: tonți, toante / E: cf it tonto] 1-2 smf, a (Om) prost Si: bleg, nătărău, nătâng, nerod, (reg) tanteș (1-2), tălășman (1-2), tontan (1-2), tontălan (1-2), tontălancă, tontălaucă, tontălău (1-2), tontolete (1-2), tontolog (1-2), tontovan (1-2), tronc² (1-2), tuieș (3), tul² (1-2), tut² (1-2). 3 a (Reg) Bâlbâit² (2). 4 av (Reg; îe) A vorbi ~ A vorbi pe nas Si: (reg) a fonfăi. 5 sfa (Buc; șîs ~a slută, ~a sluta) Dans popular nedefinit mai îndeaproape.

tunt, ~ă a vz tont