Forma timporar este o variantă a lui temporar.
3 definiții pentru temporar
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
temporar, ~ă a [At: KOGĂLNICEANU, S. A. 202 / V: (înv) tim~, timpurariu / Pl: ~i, ~e / E: fr temporaire, lat temporarius] 1 Care există pentru scurt timp Si: provizoriu, trecător (22), vremelnic, (îvr) temporal (1). 2 Care exercită o activitate un timp limitat.
timporar, ~ă a vz temporar
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
timpurariu, ~ie a vz temporar
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: temporar
temporar adjectiv
| adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
timporar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
timpurariu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)