5 definiții pentru temporal (adj.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
timporal1, ~ă a vz temporal1
timporal2, ~ă a vz temporal2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tamporal, ~ă a vz temporal1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
temporal2, ~ă [At: HELIADE, O. I, 209 / V: (înv) tim~, timpur~ / Pl: ~i, ~e / E: fr temporel] 1 a (Îvr) Care trece cu timpul Si: temporar (1), trecător (22), vremelnic. 2 a (Înv) Laic. 3 a (Înv; pex) Care ține de lumea materială Si: pământesc. 4 a Relativ la timp (1). 5 a Situat în timp (1). 6 a (Grm) Care indică timpul (1). 7 a (Grm) Privitor la timp (1). 8-9 sf, a (Grm; șîs propoziție circumstanțială ~ă) (Propoziție) circumstanțială de timp. 10 a (Grm; îs) Conjuncție ~ă Conjuncție care introduce o propoziție temporală2 (9).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
timpural, ~ă a vz temporal2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: temporal (adj.)
temporal1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
tamporal
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
timpural
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
timporal adjectiv
adjectiv (A1) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)