5 definiții pentru temporal (adj.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

timporal1, ~ă a vz temporal1

temporal2, ~ă [At: HELIADE, O. I, 209 / V: (înv) tim~, timpur~ / Pl: ~i, ~e / E: fr temporel] 1 a (Îvr) Care trece cu timpul Si: temporar (1), trecător (22), vremelnic. 2 a (Înv) Laic. 3 a (Înv; pex) Care ține de lumea materială Si: pământesc. 4 a Relativ la timp (1). 5 a Situat în timp (1). 6 a (Grm) Care indică timpul (1). 7 a (Grm) Privitor la timp (1). 8-9 sf, a (Grm; șîs propoziție circumstanțială ~ă) (Propoziție) circumstanțială de timp. 10 a (Grm; îs) Conjuncție ~ă Conjuncție care introduce o propoziție temporală2 (9).

Intrare: temporal (adj.)
temporal1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • temporal
  • temporalul
  • temporalu‑
  • tempora
  • temporala
plural
  • temporali
  • temporalii
  • temporale
  • temporalele
genitiv-dativ singular
  • temporal
  • temporalului
  • temporale
  • temporalei
plural
  • temporali
  • temporalilor
  • temporale
  • temporalelor
vocativ singular
plural
tamporal
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
timpural
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
timporal adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • timporal
  • timporalul
  • timporalu‑
  • timpora
  • timporala
plural
  • timporali
  • timporalii
  • timporale
  • timporalele
genitiv-dativ singular
  • timporal
  • timporalului
  • timporale
  • timporalei
plural
  • timporali
  • timporalilor
  • timporale
  • timporalelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)