tagă sf [At: CORESI, EV. 472 / Pl: ? / E: ns cf tăgădui] 1 (Înv) Tăgadă (1). 2 (Înv; îlav) Fără (de) ~ Fără îndoială Si: incontestabil. 3 (Înv; îal) Fără șovăire Si: mereu. 4 (Îrg; îlv) A da ~ (sau ~ga), (înv) a avea (sau a prinde, a-i fi) ~ (de ...) A nega. 5 (Reg; d. oameni; îe) A pune ~ A nu mai voi să facă un lucru. 6 (Reg; d. animale de tracțiune; îae) A nu voi să tragă. 7 (Reg; îe) A se pune ~ga A se ambiționa. 8 (Reg) Cauză (3).