warning
Forma taburel este o variantă a lui taburet.
5 definiții pentru taburet

Explicative DEX

taburet sn [At: I. GOLESCU, C. / V: (reg) ~el, tamburel, tămburel sf, (îrg) sf / Pl: ~e / E: fr tabouret] 1 Scăunel fără spătar și fără brațe. 2 Scăunel foarte scund, pe care își ține picioarele o persoană care stă pe scaun. 3 (Spc) Scăunel fără spătar, prevăzut cu un dispozitiv pentru înălțare și coborâre, pe care stă cel care cântă la pian. 4 (Reg; îf taburele) Pedalele războiului de țesut.

taburel sn vz taburet

tabure sf vz taburet

tamburel sn vz taburet

tămburel sn vz tamburel

Intrare: taburet
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • taburet
  • taburetul
  • taburetu‑
plural
  • taburete
  • taburetele
genitiv-dativ singular
  • taburet
  • taburetului
plural
  • taburete
  • taburetelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • taburel
  • taburelul
  • taburelu‑
plural
  • taburele
  • taburelele
genitiv-dativ singular
  • taburel
  • taburelului
plural
  • taburele
  • taburelelor
vocativ singular
plural
tămburel
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tamburel
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
taburetă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)