3 intrări

3 definiții

Explicative DEX

tabulare sf [At: DN3 / Pl: ~Iări / E: tabula] Tabulație.

tabula vt [At: DN3 / Pzi: ~lez / E: it tabulare] (Mat) A face tabele (1).

tabular, ~ă a [At: ELEM. ALG. 219/12 / Pl: ~i, ~e / E: fr tabulaire, lat tabularis] 1 Care e scris pe o listă, pe un tabel sau în coloanele unui registru. 2 (Mat; îs) Diferență ~ă Adaosul pe care îl primește logaritmul unui număr de patru cifre, când acest număr crește cu o unitate. 3 (Îs) Prezent ~ Prezentul verbului întrebuințat în scrierea de memorii, de însemnări etc. 4 (Teh) Care se prezintă sub formă de placă. 5 (D. relief) Plat.

Intrare: tabulare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tabulare
  • tabularea
plural
  • tabulări
  • tabulările
genitiv-dativ singular
  • tabulări
  • tabulării
plural
  • tabulări
  • tabulărilor
vocativ singular
plural
Intrare: tabula (vb.)
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tabula
  • tabulare
  • tabulat
  • tabulatu‑
  • tabulând
  • tabulându‑
singular plural
  • tabulea
  • tabulați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tabulez
(să)
  • tabulez
  • tabulam
  • tabulai
  • tabulasem
a II-a (tu)
  • tabulezi
(să)
  • tabulezi
  • tabulai
  • tabulași
  • tabulaseși
a III-a (el, ea)
  • tabulea
(să)
  • tabuleze
  • tabula
  • tabulă
  • tabulase
plural I (noi)
  • tabulăm
(să)
  • tabulăm
  • tabulam
  • tabularăm
  • tabulaserăm
  • tabulasem
a II-a (voi)
  • tabulați
(să)
  • tabulați
  • tabulați
  • tabularăți
  • tabulaserăți
  • tabulaseți
a III-a (ei, ele)
  • tabulea
(să)
  • tabuleze
  • tabulau
  • tabula
  • tabulaseră
Intrare: tabular
tabular adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tabular
  • tabularul
  • tabularu‑
  • tabula
  • tabulara
plural
  • tabulari
  • tabularii
  • tabulare
  • tabularele
genitiv-dativ singular
  • tabular
  • tabularului
  • tabulare
  • tabularei
plural
  • tabulari
  • tabularilor
  • tabulare
  • tabularelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)