Forma tabernacol este o variantă a lui tabernacul.
4 definiții pentru tabernacul
Explicative DEX
tabernacul sn [At: HELIADE, O. I, 358 / V: (înv; nob) ~ac (Pl: ~uri), (înv) ~clu (Pl: ~ri), ~col / Pl: ~e / E: lat tabernaculum, it tabernacolo, fr tabernacle] 1 Cort portativ, susținut de coloane din lemn aurit, care servea ca sanctuar la vechii evrei Si: cortul mărturiei. 2 (Pex) Altar (1). 3 (Înv) Cort (1). 4 Dulăpior sau cutie de metal prețios (în formă de biserică), în care se păstrează cuminecătura, mirul sau alte obiecte de cult Si: chivot.
tabernac sn vz tabernacul
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tabernaclu sn vz tabernacul
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tabernacol sn vz tabernacul
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: tabernacul
tabernacul substantiv neutru
| substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
tabernaclu substantiv neutru
| substantiv neutru (N37) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
tabernac
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tabernacol substantiv neutru
| substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)