2 definiții pentru tămâietor
Explicative DEX
tămâietor, ~oare [At: AR (1829), 15/20 / V: (îrg) ~itoare sf / Pl: ~i, ~oare / E: tămâia + -tor] 1-2 smf, a (Persoană) care tămâiază (1). 3 smf (Înv) Lingușitor. 4 sf (Înv) Tămâiemiță. 5 sf (Reg) Femeie angajată (cu plată) să bocească un mort și să-i tămâieze mormântul.
tămâitoare sf vz tămâietor
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: tămâietor
tămâietor substantiv masculin
| substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
tămâitoare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)