opțiuni
help ajutor
2 intrări
3 definiții

Explicative DEX

tăgășire sf [At: F (1882), 158 / Pl: ~ri / E: tăgăși1] (Trs) Dereticare.

tăgăși1 [At: F (1884), 233 / Pzi: ~șesc / E: mg tágas „larg, spațios”] (Trs) 1 vt A curăța (1). 2 vr (Fig) A pleca repede de undeva Si: (pfm) a se cărăbăni.

tăgăși2 vr [At: PAȘCA, GL. / Pzi: ~șesc / E: ns cf tăgădui] (Reg) A se păcăli.

Intrare: tăgășire
tăgășire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tăgășire
  • tăgășirea
plural
  • tăgășiri
  • tăgășirile
genitiv-dativ singular
  • tăgășiri
  • tăgășirii
plural
  • tăgășiri
  • tăgășirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: tăgăși
verb (VT402)
Surse flexiune: DAR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tăgăși
  • tăgășire
  • tăgășit
  • tăgășitu‑
  • tăgășind
  • tăgășindu‑
 singular plural
  • tăgășește
  • tăgășiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tăgășesc
 (să)
  • tăgășesc
  • tăgășeam
  • tăgășii
  • tăgășisem
a II-a (tu)
  • tăgășești
 (să)
  • tăgășești
  • tăgășeai
  • tăgășiși
  • tăgășiseși
a III-a (el, ea)
  • tăgășește
 (să)
  • tăgășească
  • tăgășea
  • tăgăși
  • tăgășise
plural I (noi)
  • tăgășim
 (să)
  • tăgășim
  • tăgășeam
  • tăgășirăm
  • tăgășiserăm
  • tăgășisem
a II-a (voi)
  • tăgășiți
 (să)
  • tăgășiți
  • tăgășeați
  • tăgășirăți
  • tăgășiserăți
  • tăgășiseți
a III-a (ei, ele)
  • tăgășesc
 (să)
  • tăgășească
  • tăgășeau
  • tăgășiră
  • tăgășiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)