tăbărâre sf [At: LM / Pl: ~ri / E: tăbărî] 1 (Îvp) Așezare a taberei (1) Si: (îvp) tăbărât¹ (1). 2 (Înv) Instalare a oastei sultanului pentru un timp în casele locuitorilor Si: (înv) tăbărât¹ (2). 3 (Înv) Năvălire cu oaste împotriva unei țări Si: (înv) tăbărât¹ (3). 4 Năpustire asupra cuiva (pentru a-l imobiliza, pentru a-l lovi etc.) Si: năpădire, tăbărât¹ (4).

tăbări v vz tăbărî

tăbărî [At: BIBLIA (1688), 18²/30 / V: (înv) ~ri / Pzi: tabăr, ~răsc / E: tabără] 1 vi (îvp) A-și așeza tabăra (1). 2 vi (înv; d. oastea sultanului) A se instala pentru un timp oarecare în casele locuitorilor Si: a cantona. 3 vi (Îrg) A se așeza vremelnic într-un loc, în corturi, în barăci etc. 4 vi (Reg) A poposi (în grabă). 5 vi (Ban) A cădea de oboseală. 6 vi (Reg) A îmbătrâni, devenind neputincios. 7 vr (Înv) A porni cu oaste împotriva cuiva Si: a invada. 8 vz A se repezi la cineva (pentru a-l imobiliza, pentru a-l lovi etc.) Si: a năpădi, a se năpusti. 9 vi (Pfm; fig) A se adresa cuiva în mod insistent. 10 vz (Pfm;fig) A apostrofa pe cineva brusc și nepoliticos.