suprafața vt [At: DN³ / Pzi: ~țez / E: suprafață] (Rar; c.i. piese tehnice, drumuri, construcții etc.) A acoperi cu un strat superficial pentru a proteja, a finisa sau a decora.

soprafață sf vz suprafață

suprafață sf [At: ASACHI, G. 1^r/18 / V: (înv) sopra~, supră~ / E: supra¹- + față cf lat superficies, fr surface] 1 Porțiune delimitată (de teren, de pădure etc.) considerată sub raportul lungimii și lățimii, măsurată în unități la pătrat Si: cuprins (11), întindere, întins, spațiu¹, teritoriu, (înv) cuprindere, olat. 2 (Spc) Arie limitată de o linie închisă (frântă sau curbă) măsurată în unități la pătrat Si: (liv) superficie (1), (înv) surfață Vz mărime, regiune, zonă. 3 (Îs) ~ specifică Aria totală a suprafeței (2) granulelor din unitatea de volum sau de masă a unui material pulvulent sau granular. 4 (Fig) Garanții pe care le oferă o persoană Si: credit (5), mijloace, resurse. 5 Partea exterioară a unui corp material, pe care îl limitează în toate direcțiile și îl separă de mediul înconjurător sau de un alt corp Si: față (103), (liv) superficie (4) Vz cuprins² (8), întindere. 6 (Îla) De ~ Superficial (3). 7 (Îlav) La ~ În mod superficial. 8 (Îe) A ieși (sau a scoate) la ~ A depăși o situație, o încurcătură etc. 9 Aparență. 10 Partea exterioară, de deasupra, a scoarței pământului, a unei mase de apă, a unui obiect etc. Si: față (93), întindere, întins, (liv) superficie (3), (înv) surfață (2), (îvr) superfață.

suprăfață sf vz suprafață