3 intrări

O definiție

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

supinator [At: LTR2 / Pl: ~i, ~oare sn / E: fr supinateur] 1-2 sm, a (Mușchi) care permite efectuarea supinației. 3 sm Plantar. 4 sn Element ortopedic introdus în încălțăminte pentru persoanele ale căror picioare prezintă anomalii.

Intrare: supinator (adj.)
supinator2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • supinator
  • supinatorul
  • supinatoru‑
  • supinatoare
  • supinatoarea
plural
  • supinatori
  • supinatorii
  • supinatoare
  • supinatoarele
genitiv-dativ singular
  • supinator
  • supinatorului
  • supinatoare
  • supinatoarei
plural
  • supinatori
  • supinatorilor
  • supinatoare
  • supinatoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: supinator (mușchi)
supinator1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • supinator
  • supinatorul
  • supinatoru‑
plural
  • supinatori
  • supinatorii
genitiv-dativ singular
  • supinator
  • supinatorului
plural
  • supinatori
  • supinatorilor
vocativ singular
plural
Intrare: supinator (obiect)
supinator3 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • supinator
  • supinatorul
  • supinatoru‑
plural
  • supinatoare
  • supinatoarele
genitiv-dativ singular
  • supinator
  • supinatorului
plural
  • supinatoare
  • supinatoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)