superstiție sf [At: ȘINCAI, HR. III, 39/30 / V: (înv) ~iune, ~rșt~ / E: lat superstitio, fr superstition] 1 Credința în spirite, în miracole, în farmece și în vrăji, în numere fatidice și în semne prevestitoare etc. și convingerea că ele pot influența viitorul unei persoane, al societății etc. Si: (rar) eres (1). 3 (Pex) Practică bazată pe superstiție (1).

superstițiune sf vz superstiție

superștiție sf vz superstiție