2 intrări

2 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

sufragan, ~ă [At: BARIȚIU, P. A. I, 213 / V: ~t / Pl: ~i, ~e / E: fr suffragant, ger Suffragan] 1 a (D. episcopii aleși prin vot) Care deprindea de o mitropolie1. 2 a (D. episcopii aleși prin vot) Care este subordonat unei mitropolii1. 3-4 sm, a (Episcop ales prin vot) care era subordonat unui mitropolit. 5 a (Rar; pex) Care înlocuiește într-o funcție de cineva.

sufragant, ~ă a, sm vz sufragan

Intrare: sufragant (adj.)
sufragant1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sufragant
  • sufragantul
  • sufragantu‑
  • sufragantă
  • sufraganta
plural
  • sufraganți
  • sufraganții
  • sufragante
  • sufragantele
genitiv-dativ singular
  • sufragant
  • sufragantului
  • sufragante
  • sufragantei
plural
  • sufraganți
  • sufraganților
  • sufragante
  • sufragantelor
vocativ singular
plural
sufragan1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sufragan
  • sufraganul
  • sufraganu‑
  • sufraga
  • sufragana
plural
  • sufragani
  • sufraganii
  • sufragane
  • sufraganele
genitiv-dativ singular
  • sufragan
  • sufraganului
  • sufragane
  • sufraganei
plural
  • sufragani
  • sufraganilor
  • sufragane
  • sufraganelor
vocativ singular
plural
Intrare: sufragant (s.m.)
sufragant2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sufragant
  • sufragantul
  • sufragantu‑
plural
  • sufraganți
  • sufraganții
genitiv-dativ singular
  • sufragant
  • sufragantului
plural
  • sufraganți
  • sufraganților
vocativ singular
plural
sufragan2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sufragan
  • sufraganul
  • sufraganu‑
plural
  • sufragani
  • sufraganii
genitiv-dativ singular
  • sufragan
  • sufraganului
plural
  • sufragani
  • sufraganilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)