2 intrări

2 definiții

Explicative DEX

sufixat, a [At: IORDAN, STIL. 167 / Pl: ~ați, ~e / E: sufixa] (D. cuvinte) Care este format prin adăugarea unui sufix la rădăcină.

sufixa vt [At: BUL. PHIL. III, 186 / Pzi: ~xez / E: fr suffixer] A adăuga un sufix la rădăcina sau la tema unui cuvânt, pentru a forma un cuvânt nou.

Intrare: sufixat
sufixat participiu
participiu (PT2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sufixat
  • sufixatul
  • sufixatu‑
  • sufixa
  • sufixata
plural
  • sufixați
  • sufixații
  • sufixate
  • sufixatele
genitiv-dativ singular
  • sufixat
  • sufixatului
  • sufixate
  • sufixatei
plural
  • sufixați
  • sufixaților
  • sufixate
  • sufixatelor
vocativ singular
plural
Intrare: sufixa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sufixa
  • sufixare
  • sufixat
  • sufixatu‑
  • sufixând
  • sufixându‑
singular plural
  • sufixea
  • sufixați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sufixez
(să)
  • sufixez
  • sufixam
  • sufixai
  • sufixasem
a II-a (tu)
  • sufixezi
(să)
  • sufixezi
  • sufixai
  • sufixași
  • sufixaseși
a III-a (el, ea)
  • sufixea
(să)
  • sufixeze
  • sufixa
  • sufixă
  • sufixase
plural I (noi)
  • sufixăm
(să)
  • sufixăm
  • sufixam
  • sufixarăm
  • sufixaserăm
  • sufixasem
a II-a (voi)
  • sufixați
(să)
  • sufixați
  • sufixați
  • sufixarăți
  • sufixaserăți
  • sufixaseți
a III-a (ei, ele)
  • sufixea
(să)
  • sufixeze
  • sufixau
  • sufixa
  • sufixaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)