stăvilit, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~iți, ~e / E: stăvili] (Rar) 1 (D. ape sau d. cursurile lor) Care este stăvilit (1) Si: barat³ (1). 2 (Pex) Îndiguit. 3 (D. acțiuni, d. procese fizice sau psihice, d. fenomene din natură etc. aflate în desfășurare) Oprit² (brusc) Si: înfrânt, zăgăzuit.

stavila v vz stăvili

stavili v vz stăvili

stăvila v vz stăvili

stăvili vt [At: CR (1831), 185²/19 / V: (îrg) stavila, stav~, ~la / Pzi: ~lesc / E: stavilă] 1 A construi un stăvilar (1) pe o apă sau pe cursul ei Si: a bara (1), a zăgăzui. 2 (Pex) A face talazuri la malul unei ape Si: a îndigui, a taluza, a zăgăzui. 3 (Rar; c.i. drumuri) A bara (1). 4 (Fig; c.i. acțiuni, procese fizice sau psihice, fenomene din natură etc. aflate în desfășurare) A întrerupe (brusc) Si: a opri. 5 (Fig; c.i. acțiuni, procese fizice sau psihice, fenomene din natură etc. aflate în desfășurare) A face să înceteze sau să se atenueze Si: a înfrâna, a pune frâu, a pune stavilă, a zăgăzui V calma, potoli, tempera. 6 (Fig; c.i. acțiuni, procese fizice sau psihice, fenomene din natură etc. aflate în desfășurare) A împiedica, neîngăduind să se producă, să evolueze etc. într-un anume fel Si: a opri.