3 intrări

10 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

staur sn vz staul

staul sn [At: PRAV. 23 / V: (îrg) ~ur, ~ură sf (Pl: ~ure), (înv) stau (Pl: ~uri, ~uă), sf, ~aor, ~uri, ~av / P: sta-ul, (rar) staul / Pl: ~e, (înv) ~i sm / E: ml stablum] 1 Îngrăditură sau construcție (improvizată) făcută din lemn sau din strujeni de porumb, din stuf, din papură etc., situată pe o pășune sau în apropierea casei, unde se adăpostesc (vara) oile sau caprele în timpul nopții ori înainte de muls Si: ogradă, (reg) coșar1 (1), obor, palancă, pătul, plasă1 (reg) serai. V: cotârlete, ocol, perdea, poiată, saivan, sălaș, târlă, țarc, voreț. 2 (Îe) A închide lupul în ~ul oilor A pune pe cineva la o treabă în care poate face mult rău. 3 (Reg) Adăpost de iarnă pentru oi. 4 (Reg) Loc unde ciobanii închid oile (noaptea) cu scopul de a îngrășa pământul. 5 (Reg) Parte a ocolului „unde se dau oile sterpe”. 6 (Reg) Loc dinaintea strungii unde se odihnesc oile după muls. 7 (Reg) Țarc pentru miei. 8 (Trs) Loc îngrădit unde sunt băgate oile pentru a fi mulse. 9 (Îe) A da în ~ A mâna oile pentru a fi mulse. 10 (Reg) Stână (2). 11 (Reg) Stăuină (1). 12 (Reg) „Loc unde se lasă merindea într-o cupă, pentru cioban”. 13 (Reg) Strungă. 14 (Îrg) Grajd (1). 15 (Reg) Loc în care dorm (vara) peste noapte vitele sau caii V staniște (1). 16 (Îvr; pex) Cireadă1 (1). 17 (Îrg; pex) Colibă (1). 18 (Trs; îf staur) Ocol unde dorm porcii în pădure. 19 (Reg; pcf) Stavilă (1) la moară. 20 (Înv; fig) Biserică (1). 21 (Înv; pex) Credință religioasă. 22 (Trs; Mol; îs) ~e(le) floriilor (sau florilor) ori ~aoru florii, ~aolele cu florile Florii (1).

stăura vi [At: ALEXI, W. / Pzi: staur / E: ml stabulare cf a stăura] 1 (Înv; Trs) A holba ochii (de mirare, de spaimă). 2 (Trs) A pofti.

Intrare: staur (pref.)
staur2 (pref.) element de compunere prefix
prefix (I7-P)
  • staur
Intrare: staul
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • staul
  • staulul
  • staulu‑
plural
  • staule
  • staulele
genitiv-dativ singular
  • staul
  • staulului
plural
  • staule
  • staulelor
vocativ singular
plural
staur1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DLR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • staur
  • staurul
  • stauru‑
plural
  • staure
  • staurele
genitiv-dativ singular
  • staur
  • staurului
plural
  • staure
  • staurelor
vocativ singular
plural
stav
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
staură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
staulă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
stau
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
staol
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
staor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
staore
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: stăura
verb (V2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • stăura
  • stăurare
  • stăurat
  • stăuratu‑
  • stăurând
  • stăurându‑
singular plural
  • stăură
  • stăurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • stăur
(să)
  • stăur
  • stăuram
  • stăurai
  • stăurasem
a II-a (tu)
  • stăuri
(să)
  • stăuri
  • stăurai
  • stăurași
  • stăuraseși
a III-a (el, ea)
  • stăură
(să)
  • stăure
  • stăura
  • stăură
  • stăurase
plural I (noi)
  • stăurăm
(să)
  • stăurăm
  • stăuram
  • stăurarăm
  • stăuraserăm
  • stăurasem
a II-a (voi)
  • stăurați
(să)
  • stăurați
  • stăurați
  • stăurarăți
  • stăuraserăți
  • stăuraseți
a III-a (ei, ele)
  • stăură
(să)
  • stăure
  • stăurau
  • stăura
  • stăuraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)