O definiție pentru spulberător
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
spulberător, ~oare a [At: MARIAN, Î. 357 / Pl: ~i, ~oare / E: spulbera + -tor] Spulberat (1).
Intrare: spulberător
spulberător adjectiv
adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)