O definiție pentru sporitor
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
sporitor, ~oare [At: (a. 1702) IORGA, S. D. XV, 5 / Pl: ~i, ~oare / E: spori1 + -tor] (Îvp) 1-2 a Care devine sau face să devină mai numeros, mai intens etc. 3-6 a, av Spornic (3-6).
Intrare: sporitor
sporitor adjectiv
adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)