sorin, ~ă [At: MURNU, O. 112 / Pl: ~i, ~e / E: soare³ + -in] 1-2 sn, a (Rar) (Loc) însorit. 3 sf (Reg) Floarea-soarelui (Helianthus annuus).

sor² sm [At: ANTIPA, P. 601 / Pl: ~i / E: nct] (Reg) Fiecare dintre grinzile groase așezate pe părțile laterale ale coșului de pescuit pentru susținerea pereților acestuia.

sor³ sm [At: GRECESCU, FL. 646 / Pl: ~i / E: fr sore] (Bot; mpl) Grup de sporangi care se află pe dosul frunzelor de ferigă.

sor⁴ sn [At: LB / V: șor / Pl: ~uri, (reg) soare, ~e / E: ns cf lat solum „talpă”] (Trs; Mar) Șorici¹.