repaus sn [At: PSALT. HUR. 54721 / P: ~pa-us / V: ~aos, (îvp) răpaos, răp~ / Pl: ~uri / E: ml repausum] 1 Starea în care o activitate este întreruptă temporar (pentru refacerea capacității de muncă a organismului) Si: inactivitate, odihnă, (înv) astâmpăr (1), răposare. 2-3 (Îljv) Fără ~ Neîntrerupt. 4 (Pex) Somn. 5 (Înv; în limbajul bisericesc) Odihnă de veci. 6 (Reg) Popas. 7 (Fiz) Stare a unui corp ale cărui puncte nu-și modifică poziția în raport cu un sistem de referință. 8 Liniște (sufletească) Si: calm (13), pace, răgaz, tihnă. 9 (Fig) Stare de nemișcare primordială. 10 (Mai ales în limbajul bisericesc; adesea determinat prin „de veci”, „veșnic” etc.) Moarte (considerată ca stare de odihnă veșnică) Si: (înv) răposare. 11 (Înv; ccr) Loc de găzduire, de odihnă. Si: adăpost (1).

răpaos sn vz repaus

răpaus sn vz repaus

repaos sn vz repaus